jaret
Romanian
Etymology
Noun
jaret n (plural jarete)
- hock (joint)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | jaret | jaretul | jarete | jaretele | |
| genitive-dative | jaret | jaretului | jarete | jaretelor | |
| vocative | jaretule | jaretelor | |||
References
- jaret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN