jaret

Romanian

Etymology

Borrowed from French jarret.

Noun

jaret n (plural jarete)

  1. hock (joint)

Declension

Declension of jaret
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative jaret jaretul jarete jaretele
genitive-dative jaret jaretului jarete jaretelor
vocative jaretule jaretelor

References

  • jaret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN