jupăitură
Romanian
Etymology
From jupăi + -tură.
Noun
jupăitură f (plural jupăituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | jupăitură | jupăitura | jupăituri | jupăiturile | |
| genitive-dative | jupăituri | jupăiturii | jupăituri | jupăiturilor | |
| vocative | jupăitură, jupăituro | jupăiturilor | |||
References
- jupăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN