jurătură

Romanian

Etymology

From jura +‎ -ătură

Noun

jurătură f (plural jurături)

  1. (obsolete) profanity

Declension

Declension of jurătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative jurătură jurătura jurături jurăturile
genitive-dative jurături jurăturii jurături jurăturilor
vocative jurătură, jurăturo jurăturilor

References

  • jurătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN