jurui

Romanian

Etymology

From jur +‎ -ui.

Verb

a jurui (third-person singular present juruiește, past participle juruit) 4th conjugation

  1. to promise solemnly

Conjugation

    conjugation of jurui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a jurui
gerund juruind
past participle juruit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present juruiesc juruiești juruiește juruim juruiți juruiesc
imperfect juruiam juruiai juruia juruiam juruiați juruiau
simple perfect juruii juruiși jurui juruirăm juruirăți juruiră
pluperfect juruisem juruiseși juruise juruiserăm juruiserăți juruiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să juruiesc să juruiești să juruiască să juruim să juruiți să juruiască
imperative — tu — — voi —
affirmative juruiește juruiți
negative nu jurui nu juruiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.