kulmination
Swedish
Etymology
Internationalism (see English culmination).
Noun
kulmination c
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | kulmination | kulminations |
| definite | kulminationen | kulminationens | |
| plural | indefinite | kulminationer | kulminationers |
| definite | kulminationerna | kulminationernas |