kurage
See also: kuraĝe
Danish
Etymology
Borrowing from French courage.
Noun
kurage c (singular definite kurageen, not used in plural form)
Japanese
Romanization
kurage
Swedish
Etymology
Borrowing from French courage.
Noun
kurage n
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | kurage | kurages |
| definite | kuraget | kuragets | |
| plural | indefinite | — | — |
| definite | — | — |