lăcătui

Romanian

Etymology

From lacăt +‎ -ui.

Verb

a lăcătui (third-person singular present lăcătuiește, past participle lăcătuit) 4th conjugation

  1. to padlock

Conjugation

    conjugation of lăcătui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a lăcătui
gerund lăcătuind
past participle lăcătuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lăcătuiesc lăcătuiești lăcătuiește lăcătuim lăcătuiți lăcătuiesc
imperfect lăcătuiam lăcătuiai lăcătuia lăcătuiam lăcătuiați lăcătuiau
simple perfect lăcătuii lăcătuiși lăcătui lăcătuirăm lăcătuirăți lăcătuiră
pluperfect lăcătuisem lăcătuiseși lăcătuise lăcătuiserăm lăcătuiserăți lăcătuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lăcătuiesc să lăcătuiești să lăcătuiască să lăcătuim să lăcătuiți să lăcătuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative lăcătuiește lăcătuiți
negative nu lăcătui nu lăcătuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.