lătuț

Romanian

Etymology

From lat +‎ -uț.

Adjective

lătuț m or n (feminine singular lătuță, masculine plural lătuți, feminine and neuter plural lătuțe)

  1. diminutive of lat

Declension

Declension of lătuț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite lătuț lătuță lătuți lătuțe
definite lătuțul lătuța lătuții lătuțele
genitive-
dative 		indefinite lătuț lătuțe lătuți lătuțe
definite lătuțului lătuței lătuților lătuțelor

Noun

lătuț m (uncountable)

  1. diminutive of -uț

Declension

Declension of lătuț
singular only indefinite definite
nominative-accusative lătuț lătuțul
genitive-dative lătuț lătuțului
vocative lătuțule

References

  • lătuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.