lecușor
Romanian
Etymology
Noun
lecușor n (plural lecușoare)
- diminutive of leac
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | lecușor | lecușorul | lecușoare | lecușoarele | |
| genitive-dative | lecușor | lecușorului | lecușoare | lecușoarelor | |
| vocative | lecușorule | lecușoarelor | |||
References
- lecușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN