leitenant

Romanian

Etymology

Borrowed from French lieutenant.

Noun

leitenant m (plural leitenanți)

  1. (obsolete) lieutenant

Declension

Declension of leitenant
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative leitenant leitenantul leitenanți leitenanții
genitive-dative leitenant leitenantului leitenanți leitenanților
vocative leitenantule leitenanților

References

  • leitenant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN