leitenant
Romanian
Etymology
Borrowed from French lieutenant.
Noun
leitenant m (plural leitenanți)
- (obsolete) lieutenant
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | leitenant | leitenantul | leitenanți | leitenanții | |
| genitive-dative | leitenant | leitenantului | leitenanți | leitenanților | |
| vocative | leitenantule | leitenanților | |||
References
- leitenant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN