lignifica

Italian

Verb

lignifica

  1. inflection of lignificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French lignifier.

Pronunciation

  • IPA(key): /liɡ.ni.fiˈka/

Verb

a lignifica (third-person singular present lignifică, past participle lignificat) 1st conjugation

  1. to lignify

Conjugation

    conjugation of lignifica (first conjugation, no infix)
infinitive a lignifica
gerund lignificând
past participle lignificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lignific lignifici lignifică lignificăm lignificați lignifică
imperfect lignificam lignificai lignifica lignificam lignificați lignificau
simple perfect lignificai lignificași lignifică lignificarăm lignificarăți lignificară
pluperfect lignificasem lignificaseși lignificase lignificaserăm lignificaserăți lignificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lignific să lignifici să lignifice să lignificăm să lignificați să lignifice
imperative — tu — — voi —
affirmative lignifică lignificați
negative nu lignifica nu lignificați

Further reading

Spanish

Verb

lignifica

  1. inflection of lignificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.