liniatură
Romanian
Etymology
Borrowed from German Lineatur. By surface analysis, linia + -tură.
Noun
liniatură f (plural liniaturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | liniatură | liniatura | liniaturi | liniaturile | |
| genitive-dative | liniaturi | liniaturii | liniaturi | liniaturilor | |
| vocative | liniatură, liniaturo | liniaturilor | |||
References
- liniatură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN