lucime
Romanian
Etymology
Noun
lucime f (plural lucimi)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | lucime | lucimea | lucimi | lucimile | |
genitive-dative | lucimi | lucimii | lucimi | lucimilor | |
vocative | lucime, lucimeo | lucimilor |
References
- lucime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
lucime