luciu
Galician
Verb
luciu
- third-person singular preterite indicative of lucir
Romanian
Etymology
From luci.
Noun
luciu n (plural luciuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | luciu | luciul | luciuri | luciurile | |
| genitive-dative | luciu | luciului | luciuri | luciurilor | |
| vocative | luciule | luciurilor | |||