luciu
Galician
Verb
luciu
- third-person singular preterite indicative of lucir
Romanian
Etymology
From luci.
Noun
luciu n (plural luciuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | luciu | luciul | luciuri | luciurile | |
genitive-dative | luciu | luciului | luciuri | luciurilor | |
vocative | luciule | luciurilor |