mânecă
Romanian
Etymology 1
Pronunciation
- IPA(key): /ˈmɨ.ne.kə/
- Rhymes: -ɨnekə
- Hyphenation: mâ‧ne‧că
Noun
mânecă f (plural mâneci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mânecă | mâneca | mâneci | mânecile | |
| genitive-dative | mâneci | mânecii | mâneci | mânecilor | |
| vocative | mânecă, mâneco | mânecilor | |||
Alternative forms
- mânică — regional
- mînecă — 1953–1993 spelling
Derived terms
- mânecar
- mânecuță
Related terms
Etymology 2
Pronunciation
- IPA(key): /mɨ.neˈkə/
- Rhymes: -ə
- Hyphenation: mâ‧ne‧că
Verb
mânecă
- third-person singular indicative simple perfect of mâneca (“to wake up”)
Further reading
- “mânecă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025