mânecuș

Romanian

Etymology

From mâneca +‎ -uș.

Noun

mânecuș n (plural mânecușuri)

  1. (obsolete) daybreak

Declension

Declension of mânecuș
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mânecuș mânecușul mânecușuri mânecușurile
genitive-dative mânecuș mânecușului mânecușuri mânecușurilor
vocative mânecușule mânecușurilor

References

  • mânecuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN