mângâiat
Romanian
Etymology
Past participle of mângâia.
Noun
mângâiat m (plural mângâiați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mângâiat | mângâiatul | mângâiați | mângâiații | |
| genitive-dative | mângâiat | mângâiatului | mângâiați | mângâiaților | |
| vocative | mângâiatule | mângâiaților | |||
Verb
mângâiat (past participle of mângâia)
- past participle of mângâia
References
- mângâiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN