mâniac
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek μανιακός (maniakós).
Noun
mâniac m (plural mânieci)
- (obsolete) magician
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | mâniac | mâniacul | mânieci | mâniecii | |
genitive-dative | mâniac | mâniacului | mânieci | mâniecilor | |
vocative | mâniacule | mâniecilor |
References
- mâniac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN