mântuitură

Romanian

Etymology

From mântui +‎ -tură.

Noun

mântuitură f (plural mântuituri)

  1. (obsolete) saving (religious)

Declension

Declension of mântuitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mântuitură mântuitura mântuituri mântuiturile
genitive-dative mântuituri mântuiturii mântuituri mântuiturilor
vocative mântuitură, mântuituro mântuiturilor

References

  • mântuitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.