mânuță
Romanian
Etymology
From mână (“hand”) + -uță (diminutive suffix). Compare Italian manuccia, manuzza.
Pronunciation
- IPA(key): /mɨˈnu.t͡sə/
- Rhymes: -ut͡sə
Noun
mânuță f (plural mânuțe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mânuță | mânuța | mânuțe | mânuțele | |
| genitive-dative | mânuțe | mânuței | mânuțe | mânuțelor | |
| vocative | mânuță, mânuțo | mânuțelor | |||