mânui

Romanian

Etymology

From mână +‎ -ui.

Verb

a mânui (third-person singular present mânuiește, past participle mânuit) 4th conjugation

  1. to handle

Conjugation

    conjugation of mânui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a mânui
gerund mânuind
past participle mânuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mânuiesc mânuiești mânuiește mânuim mânuiți mânuiesc
imperfect mânuiam mânuiai mânuia mânuiam mânuiați mânuiau
simple perfect mânuii mânuiși mânui mânuirăm mânuirăți mânuiră
pluperfect mânuisem mânuiseși mânuise mânuiserăm mânuiserăți mânuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mânuiesc să mânuiești să mânuiască să mânuim să mânuiți să mânuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative mânuiește mânuiți
negative nu mânui nu mânuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.