mârțoagă

Romanian

Etymology

From mărțână +‎ -oagă (depreciative suffix), from Bulgarian мърцина (mǎrcina, carcass).

Noun

mârțoagă f (plural mărțoage)

  1. jade, nag (old, worn-out horse)

Declension

Declension of mârțoagă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mărțoagă mărțoaga mărțoage mărțoagele
genitive-dative mărțoage mărțoagei mărțoage mărțoagelor
vocative mărțoagă, mărțoago mărțoagelor