mărșălui
Romanian
Etymology
From marș + -ălui or from Hungarian marsolni.
Verb
a mărșălui (third-person singular present mărșăluiește, past participle mărșăluit) 4th conjugation
- to march
Conjugation
conjugation of mărșălui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mărșălui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mărșăluind | ||||||
| past participle | mărșăluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărșăluiesc | mărșăluiești | mărșăluiește | mărșăluim | mărșăluiți | mărșăluiesc | |
| imperfect | mărșăluiam | mărșăluiai | mărșăluia | mărșăluiam | mărșăluiați | mărșăluiau | |
| simple perfect | mărșăluii | mărșăluiși | mărșălui | mărșăluirăm | mărșăluirăți | mărșăluiră | |
| pluperfect | mărșăluisem | mărșăluiseși | mărșăluise | mărșăluiserăm | mărșăluiserăți | mărșăluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărșăluiesc | să mărșăluiești | să mărșăluiască | să mărșăluim | să mărșăluiți | să mărșăluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărșăluiește | mărșăluiți | |||||
| negative | nu mărșălui | nu mărșăluiți | |||||