mărșui

See also: marsuí

Romanian

Etymology

From marș +‎ -ui.

Verb

a mărșui (third-person singular present mărșuiește, past participle mărșuit) 4th conjugation

  1. to march

Conjugation

    conjugation of mărșui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a mărșui
gerund mărșuind
past participle mărșuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mărșuiesc mărșuiești mărșuiește mărșuim mărșuiți mărșuiesc
imperfect mărșuiam mărșuiai mărșuia mărșuiam mărșuiați mărșuiau
simple perfect mărșuii mărșuiși mărșui mărșuirăm mărșuirăți mărșuiră
pluperfect mărșuisem mărșuiseși mărșuise mărșuiserăm mărșuiserăți mărșuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mărșuiesc să mărșuiești să mărșuiască să mărșuim să mărșuiți să mărșuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative mărșuiește mărșuiți
negative nu mărșui nu mărșuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.