mărgărită
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek μαργαρίτα (margaríta).
Noun
mărgărită f (plural mărgărite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mărgărită | mărgărita | mărgărite | mărgăritele | |
| genitive-dative | mărgărite | mărgăritei | mărgărite | mărgăritelor | |
| vocative | mărgărită, mărgărito | mărgăritelor | |||