mărgean
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish مرجان (mercan), from Arabic مَرْجَان (marjān).
Noun
mărgean n (plural mărgeanuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mărgean | mărgeanul | mărgeanuri | mărgeanurile | |
| genitive-dative | mărgean | mărgeanului | mărgeanuri | mărgeanurilor | |
| vocative | mărgeanule | mărgeanurilor | |||