măscui

Romanian

Etymology

From mască +‎ -ui.

Verb

a măscui (third-person singular present măscuiește, past participle măscuit) 4th conjugation

  1. (dated) to mask

Conjugation

    conjugation of măscui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a măscui
gerund măscuind
past participle măscuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present măscuiesc măscuiești măscuiește măscuim măscuiți măscuiesc
imperfect măscuiam măscuiai măscuia măscuiam măscuiați măscuiau
simple perfect măscuii măscuiși măscui măscuirăm măscuirăți măscuiră
pluperfect măscuisem măscuiseși măscuise măscuiserăm măscuiserăți măscuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să măscuiesc să măscuiești să măscuiască să măscuim să măscuiți să măscuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative măscuiește măscuiți
negative nu măscui nu măscuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.