măscuroaică
Romanian
Etymology
From mascur + -oaică. First attested in 1787.
Noun
măscuroaică f (plural măscuroaice)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | măscuroaică | măscuroaica | măscuroaice | măscuroaicele | |
| genitive-dative | măscuroaice | măscuroaicei | măscuroaice | măscuroaicelor | |
| vocative | măscuroaică, măscuroaico | măscuroaicelor | |||
References
- măscuroaică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN