măscuroaie
Romanian
Etymology
From mascur + -oaie. First attested in 1717.
Noun
măscuroaie f (plural măscuroaie)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | măscuroaie | măscuroaiea | măscuroaie | măscuroaiele | |
| genitive-dative | măscuroaie | măscuroaiei | măscuroaie | măscuroaielor | |
| vocative | măscuroaie, măscuroaieo | măscuroaielor | |||
References
- măscuroaie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN