mătrăgună
Romanian
Etymology
Probably ultimately from Ancient Greek μανδραγόρας (mandragóras). Compare the Albanian cognate matërgonë and Hungarian nadragulya. It may have arrived via a Vulgar Latin intermediate root *mandragona. Compare Spanish martagón. Alternatively, and less likely, from a substratum or Dacian source.
Noun
mătrăgună f (plural mătrăgune)
- belladonna (the plant Atropa belladonna)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mătrăgună | mătrăguna | mătrăgune | mătrăgunele | |
| genitive-dative | mătrăgune | mătrăgunei | mătrăgune | mătrăgunelor | |
| vocative | mătrăgună, mătrăguno | mătrăgunelor | |||
Synonyms
- beladonă
- cireașa-lupului
- doamna-codrului
- doamnă-mare
- floarea-codrului
- iarba-codrului
- (regional) împărăteasă
- țilidonie
Derived terms
- parcă i-a dat cineva mătrăgună (someone that looks crazy)