mătura

See also: matura, Matura, mătură, and maturą

Romanian

Etymology

From mătură.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a mătura (third-person singular present mătură, past participle măturat) 1st conjugation

  1. to sweep

Conjugation

    conjugation of mătura (first conjugation, no infix)
infinitive a mătura
gerund măturând
past participle măturat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mătur mături mătură măturăm măturați mătură
imperfect măturam măturai mătura măturam măturați măturau
simple perfect măturai măturași mătură măturarăm măturarăți măturară
pluperfect măturasem măturaseși măturase măturaserăm măturaserăți măturaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mătur să mături să măture să măturăm să măturați să măture
imperative — tu — — voi —
affirmative mătură măturați
negative nu mătura nu măturați

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.