magnific

See also: magnífic

English

Alternative forms

Etymology

From Middle French magnifique, and its source, Latin magnificus. Doublet of magnifico.

Adjective

magnific (comparative more magnific, superlative most magnific)

  1. (obsolete) Magnificent, splendid; illustrious. [15th–19th c.]

Derived terms

Romanian

Etymology

Borrowed from French magnifique.

Adjective

magnific m or n (feminine singular magnifică, masculine plural magnifici, feminine and neuter plural magnifice)

  1. magnificent

Declension

Declension of magnific
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite magnific magnifică magnifici magnifice
definite magnificul magnifica magnificii magnificele
genitive-
dative
indefinite magnific magnifice magnifici magnifice
definite magnificului magnificei magnificilor magnificelor