maiestate
Latin
Noun
maiestāte
- ablative singular of maiestās
Romanian
Alternative forms
Etymology
Borrowed from Latin maiestātem.
Noun
maiestate f (plural maiestăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | maiestate | maiestatea | maiestăți | maiestățile | |
| genitive-dative | maiestăți | maiestății | maiestăți | maiestăților | |
| vocative | maiestate, maiestateo | maiestăților | |||