maimuți

Romanian

Etymology

From maimuță.

Verb

a maimuți (third-person singular present maimuțește, past participle maimuțit) 4th conjugation

  1. to mock by imitating someone

Conjugation

    conjugation of maimuți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a maimuți
gerund maimuțind
past participle maimuțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present maimuțesc maimuțești maimuțește maimuțim maimuțiți maimuțesc
imperfect maimuțeam maimuțeai maimuțea maimuțeam maimuțeați maimuțeau
simple perfect maimuții maimuțiși maimuți maimuțirăm maimuțirăți maimuțiră
pluperfect maimuțisem maimuțiseși maimuțise maimuțiserăm maimuțiserăți maimuțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să maimuțesc să maimuțești să maimuțească să maimuțim să maimuțiți să maimuțească
imperative — tu — — voi —
affirmative maimuțește maimuțiți
negative nu maimuți nu maimuțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.