marșa

Romanian

Etymology

Borrowed from French marcher.

Verb

a marșa (third-person singular present marșează, past participle marșat) 1st conjugation

  1. to agree, to cooperate

Conjugation

    conjugation of marșa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a marșa
gerund marșând
past participle marșat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present marșez marșezi marșează marșăm marșați marșează
imperfect marșam marșai marșa marșam marșați marșau
simple perfect marșai marșași marșă marșarăm marșarăți marșară
pluperfect marșasem marșaseși marșase marșaserăm marșaserăți marșaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să marșez să marșezi să marșeze să marșăm să marșați să marșeze
imperative — tu — — voi —
affirmative marșează marșați
negative nu marșa nu marșați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.