marmotă

Romanian

Etymology

Borrowed from French marmotte.

Noun

marmotă f (plural marmote)

  1. marmot

Declension

Declension of marmotă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative marmotă marmota marmote marmotele
genitive-dative marmote marmotei marmote marmotelor
vocative marmotă, marmoto marmotelor