Romanian
Etymology
Borrowed from French marne.
Noun
marnă f (plural marne)
- marl
Declension
Declension of marnă
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
marnă
|
marna
|
marne
|
marnele
|
| genitive-dative
|
marne
|
marnei
|
marne
|
marnelor
|
| vocative
|
marnă, marno
|
marnelor
|