marpici
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish مارپیچ (marpıç).
Noun
marpici n (plural marpiciuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | marpici | marpiciul | marpiciuri | marpiciurile | |
| genitive-dative | marpici | marpiciului | marpiciuri | marpiciurilor | |
| vocative | marpiciule | marpiciurilor | |||
References
- marpici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN