marulă
See also: marula
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek μαρούλι (maroúli) (itself from Byzantine Greek μαρούλιον (maroúlion), from a derivative of Latin amarus) or Bulgarian маруля (marulja), and partly from Turkish marul.
Pronunciation
- IPA(key): /maˈru.lə/
- Rhymes: -ulə
- Hyphenation: ma‧ru‧lă
Noun
marulă f (plural marule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | marulă | marula | marule | marulele | |
| genitive-dative | marule | marulei | marule | marulelor | |
| vocative | marulă, marulo | marulelor | |||
Synonyms
References
- “marulă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025