mascul
Romanian
Etymology
From Latin masculus through Italian masculo. Doublet of mascur, which was inherited from Latin.
Pronunciation
- IPA(key): [masˈkul]
Adjective
mascul m or n (feminine singular masculă, masculine plural masculi, feminine and neuter plural mascule)
- (of plants and their parts) male; having necessary elements for impregnation
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | mascul | masculă | masculi | mascule | |||
| definite | masculul | mascula | masculii | masculele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | mascul | mascule | masculi | mascule | |||
| definite | masculului | masculei | masculilor | masculelor | ||||
Noun
mascul m (plural masculi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mascul | masculul | masculi | masculii | |
| genitive-dative | mascul | masculului | masculi | masculilor | |
| vocative | masculule | masculilor | |||