matrița
Romanian
Etymology
From matriță.
Verb
a matrița (third-person singular present matrițează, past participle matrițat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of matrița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a matrița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | matrițând | ||||||
| past participle | matrițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | matrițez | matrițezi | matrițează | matrițăm | matrițați | matrițează | |
| imperfect | matrițam | matrițai | matrița | matrițam | matrițați | matrițau | |
| simple perfect | matrițai | matrițași | matriță | matrițarăm | matrițarăți | matrițară | |
| pluperfect | matrițasem | matrițaseși | matrițase | matrițaserăm | matrițaserăți | matrițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să matrițez | să matrițezi | să matrițeze | să matrițăm | să matrițați | să matrițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | matrițează | matrițați | |||||
| negative | nu matrița | nu matrițați | |||||
References
- matrița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN