merar
Old Norse
Noun
merar
- inflection of merr:
- nominative/accusative plural indefinite
- genitive singular indefinite
Romanian
Etymology
Noun
merar m (plural merari)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | merar | merarul | merari | merarii | |
genitive-dative | merar | merarului | merari | merarilor | |
vocative | merarule | merarilor |