mișelință

Romanian

Etymology

From mișel +‎ -ință.

Noun

mișelință f (plural mișelințe)

  1. (obsolete, rare) vileness
    Synonym: mișelie

Declension

Declension of mișelință
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mișelință mișelința mișelințe mișelințele
genitive-dative mișelințe mișelinței mișelințe mișelințelor
vocative mișelință, mișelințo mișelințelor

References

  • mișelință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.