mieunătură
Romanian
Etymology
Noun
mieunătură f (plural mieunături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mieunătură | mieunătura | mieunături | mieunăturile | |
| genitive-dative | mieunături | mieunăturii | mieunături | mieunăturilor | |
| vocative | mieunătură, mieunăturo | mieunăturilor | |||
References
- mieunătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN