milcuiciune
Romanian
Etymology
From milcui + -ciune.
Noun
milcuiciune f (plural milcuiciuni) (rare, obsolete)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | milcuiciune | milcuiciunea | milcuiciuni | milcuiciunile | |
| genitive-dative | milcuiciuni | milcuiciunii | milcuiciuni | milcuiciunilor | |
| vocative | milcuiciune, milcuiciuneo | milcuiciunilor | |||
References
- milcuiciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN