milostivnic

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic милостивьнъ (milostivĭnŭ).

Noun

milostivnic m (plural milostivnici)

  1. (obsolete) merciful

Declension

Declension of milostivnic
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative milostivnic milostivnicul milostivnici milostivnicii
genitive-dative milostivnic milostivnicului milostivnici milostivnicilor
vocative milostivnicule milostivnicilor

References

  • milostivnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN