milostivnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic милостивьнъ (milostivĭnŭ).
Noun
milostivnic m (plural milostivnici)
- (obsolete) merciful
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | milostivnic | milostivnicul | milostivnici | milostivnicii | |
| genitive-dative | milostivnic | milostivnicului | milostivnici | milostivnicilor | |
| vocative | milostivnicule | milostivnicilor | |||
References
- milostivnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN