minciuni

Romanian

Etymology 1

Noun

minciuni f pl

  1. plural of minciună

Etymology 2

From minciună.

Verb

a minciuni (third-person singular present minciunește, past participle minciunit) 4th conjugation

  1. to lie
Conjugation
    conjugation of minciuni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a minciuni
gerund minciunind
past participle minciunit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present minciunesc minciunești minciunește minciunim minciuniți minciunesc
imperfect minciuneam minciuneai minciunea minciuneam minciuneați minciuneau
simple perfect minciunii minciuniși minciuni minciunirăm minciunirăți minciuniră
pluperfect minciunisem minciuniseși minciunise minciuniserăm minciuniserăți minciuniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să minciunesc să minciunești să minciunească să minciunim să minciuniți să minciunească
imperative — tu — — voi —
affirmative minciunește minciuniți
negative nu minciuni nu minciuniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.