miorlăi

Romanian

Etymology

From miorlau (“meow”) +‎ -ăi, of onomatopoetic origin.

Pronunciation

  • IPA(key): /mjor.ləˈi/

Verb

a miorlăi (third-person singular present miorlăie, past participle miorlăit) 4th conjugation

  1. (of cats) to meow
  2. (transitive, reflexive, figurative, depreciative) to waul

Conjugation

    conjugation of miorlăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a miorlăi
gerund miorlăind
past participle miorlăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present miorlăi miorlăi miorlăie miorlăim miorlăiți miorlăie
imperfect miorlăiam miorlăiai miorlăia miorlăiam miorlăiați miorlăiau
simple perfect miorlăii miorlăiși miorlăi miorlăirăm miorlăirăți miorlăiră
pluperfect miorlăisem miorlăiseși miorlăise miorlăiserăm miorlăiserăți miorlăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să miorlăi să miorlăi să miorlăie să miorlăim să miorlăiți să miorlăie
imperative — tu — — voi —
affirmative miorlăie miorlăiți
negative nu miorlăi nu miorlăiți

Synonyms

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.