moțăi

Romanian

Etymology

From moț +‎ -ăi.

Verb

a moțăi (third-person singular present moțăie, past participle moțăit) 4th conjugation

  1. to doze off

Conjugation

    conjugation of moțăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a moțăi
gerund moțăind
past participle moțăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present moțăi moțăi moțăie moțăim moțăiți moțăie
imperfect moțăiam moțăiai moțăia moțăiam moțăiați moțăiau
simple perfect moțăii moțăiși moțăi moțăirăm moțăirăți moțăiră
pluperfect moțăisem moțăiseși moțăise moțăiserăm moțăiserăți moțăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să moțăi să moțăi să moțăie să moțăim să moțăiți să moțăie
imperative — tu — — voi —
affirmative moțăie moțăiți
negative nu moțăi nu moțăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.