mocheta

Romanian

Etymology

From mochetă.

Verb

a mocheta (third-person singular present mochetează, past participle mochetat) 1st conjugation

  1. to rug (cover with a rug)

Conjugation

    conjugation of mocheta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a mocheta
gerund mochetând
past participle mochetat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mochetez mochetezi mochetează mochetăm mochetați mochetează
imperfect mochetam mochetai mocheta mochetam mochetați mochetau
simple perfect mochetai mochetași mochetă mochetarăm mochetarăți mochetară
pluperfect mochetasem mochetaseși mochetase mochetaserăm mochetaserăți mochetaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mochetez să mochetezi să mocheteze să mochetăm să mochetați să mocheteze
imperative — tu — — voi —
affirmative mochetează mochetați
negative nu mocheta nu mochetați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.